| 1.
|
HARTU'I, hartuiesc, vb. IV. V. hartoi. Sursă
: DEX'98
( 11769)
- gall |
| |
| 2.
|
HĂRTU'I, hărţuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (Reg.) A întărâta, a zădărî un câine. 2. Tranz. A desfăsura atacuri scurte si repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică si de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acţiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discuţii repetate si contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [Var.: hârţu'i vb. IV] - Harţă + suf. -ui. Sursă
: DEX'98
( 11920)
- gall |
| |
| 3.
|
HÂRTU'I, hârţuiesc, vb. IV. V. hărţui. Sursă
: DEX'98
( 12025)
- gall |
| |
| 4.
|
HĂRTU'I vb. 1. v. încăiera. 2. v. asmuţi. Sursă
: Sinonime
( 186446)
- siveco |
| |
| 5.
|
hărţu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hărţui'esc, imperf. 3 sg. hărţui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hărţui'ască
Sursă
: DOR
(250478)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE HĂRTU//'I mă ~i'esc intranz. pop. A face schimb de hărţuieli (unul cu altul). /harţă + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(337179)
- siveco |
| |
| 7.
|
A HĂRTU//'I ~i'esc tranz. 1) (persoane) A deranja întruna cu repetarea insistentă a aceluiasi lucru (pretenţii, reprosuri etc.); a necăji; a pisa. 2) (dusmani) A ataca în permanenţă, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinţe) A irita peste măsură în mod intenţionat; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. /harţă + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(337178)
- siveco |
| |
|
|